Liga aproape extraordinară a eroilor Super-OK

Au forțe medii spre mici, zboară mai greu sau deloc și rezolvă probleme care nu se cer rezolvate. Cu unele excepții notabile, supereroii din benzile desenate românești nu se iau foarte tare în serios.

Minitehnicus

Apariţie: Cutezătorii şi Racheta Cutezătorilor, 1969-1985
Scenariu şi desene: José Cabrero Arnal, Radu Marian şi alţii
Se ia în serios: 64%

Minitehnicus nu zboară, nu are costum cu pelerină, nu e sensibil la vreun mineral rar şi, mai ales, nu e om. E un robot care seamănă destul de bine cu Pif – cap rotund, nas rotund, câte patru degete la fiecare mână – şi care a devenit în anii ’70 mascota revistei Racheta Cutezătorilor, suplimentul tehnico-ştiinţific al săptămânalului pentru pionieri Cutezătorii. Superputerile sale – emite raze de energie din nasul de tablă, este imposibil de bătut sau de păcălit şi e foarte priceput la tehnică – faptul că, deşi nu salvează lumea, îşi salvează prietenii de la farsele pe care şi le joacă unii altora, şi popularitatea pe care a avut-o îl recomandă, însă, ca singurul supererou din benzile desenate ale perioadei comuniste.

Un desen de José Cabrero Arnal cu Pif prăjind un hotdog la raza emisă de nasul lui Minitehnicus a apărut pe copertă la Racheta Cutezătorilor în decembrie ’69.

La sfârşitul anilor ’60, revista Cutezătorii, aflată în căutarea unei mascote, a inventat roboţelul Minitehnicus, un partener ideal al tinerilor pionieri şi un exemplu al ingeniozităţii româneşti. Apoi a lansat un concurs prin care i-a provocat pe cititori să-l deseneze pe Minitehnicus. Aspectul grafic al personajului a fost definitivat apoi de creatorul lui Pif, José Cabrero Arnal, pornind de la schiţele cititorilor. Un desen de Arnal cu Pif prăjind un hotdog la raza emisă de nasul lui Minitehnicus a apărut pe copertă la Racheta Cutezătorilor în decembrie ’69. În primăvara următoare, Cutezătorii a lansat primul concurs de benzi desenate din România, Întâmplările colegului Minitehnicus, la care cititorii au trimis în câteva luni peste 4.000 de planşe. Câştigătorul, elevul Radu Marian din Bucureşti, a publicat ulterior mai multe benzi desenate cu Minitehnicus, în care apăreau la început Pif şi Hercule şi mai apoi robotul Liţă şi puştiul Tiristor. Roboţelul a fost animat de-a lungul timpului şi de alţi desenatori.

Minitehnicus a apărut în fiecare număr din Racheta Cutezătorilor, pe diplomele acordate de revistă, pe afişe sau pe machete. Concursuri școlare şi tabere de creaţie tehnicoştiinţifică i-au purtat numele, iar roboţelul a apărut chiar şi în revista franceză Pif Gadget şi într-un săptămânal cehoslovac pentru pionieri. A existat iniţiativa de a edita chiar o revistă Minitehnicus, dar pentru că lui Ceauşescu nu i-a plăcut denumirea (credea că este în limba latină), proiectul nu a fost aprobat. Numele de Minitehnicus a rămas însă în conştiinţa publică până astăzi, devenind un fel de sinonim pentru „meşter priceput la toate”.

Proteus

Apariţie: Revista Carusel şi suplimentul acesteia, Proteus, 1990-1992
Scenariu: Nicolae Frânculescu
Desene: Sandu Florea
Se ia în serios: 100%

Gregory Proteus se întoarce de la o plimbare prin ferma sa din Nevada, când vede o navă ce seamănă cu un uriaş avion cu reacţie aterizând în spatele casei. Aleargă într-acolo şi descoperă o femeie „de o frumuseţe stranie” – Faustina – şi un mecanism zburător ciudat – Oscar, care-i spun că în el s-a reîncarnat sufletul preotului flavienilor, un popor humanoid de pe planeta Serpentia, involuat în urma unui holocaust nuclear şi ameninţat cu distrugerea de maimuţele şi caracatiţele de pe planetă, mult mai evoluate.

Proteus a apărut prima dată în numărul 1 al revistei de bandă desenată Carusel, în primăvara lui ’90. Desenatorul Sandu Florea, redactorul-şef al revistei, îşi dorea să facă o bandă desenată cu un supererou pentru că se pregătea să emigreze în America. Împreună cu scriitorul Nicolae Frânculescu, directorul Carusel, ale cărui romane le adaptase deja în BD pentru Luceafărul copiilor, l-a inventat pe Proteus. Personajul era american, pentru că voiau să-l publice şi în Statele Unite, şi avea toate atributele unui supererou: superputeri, costum şi o misiune nobilă.

Convins că este singura speranţă a poporului flavian, Proteus ajunge pe Serpentia, unde un preot îl aruncă într-o luptă cu monştri şi roboţi, ajutându-l să-şi descopere puterile supraumane: din palme îi iese energie pură, zboară, se teleportează şi îşi poate schimba înfăţişarea. Aşa devine Proteus justiţiarul celui de-al optulea văzduh, învestit cu misiunea de a proteja flavienii de maimuţe şi de cefalopodele zburătoare de pe Serpentia.

Aventurile supereroului au fost publicate în 11 numere ale revistei Carusel şi redesenate pentru suplimentul Proteus, care avea format mai mic şi s-a vândut în 20.000 de exemplare. Dar povestea n-a fost niciodată terminată. Desenatorul Sandu Florea a emigrat în SUA la sfârşitul lui 1991, unde a început să deseneze comics pentru edituri americane ca Marvel şi DC Comics, iar, la scurt timp, scriitorul Nicolae Frânculescu s-a îmbolnăvit şi a murit.

SuperBoy

Apariţie: Albumul SuperBoy şi Planeta drepturilor copilului, editat de organizaţia Salvaţi Copiii în 1992, în română, engleză, franceză, germană şi maghiară
Desene: Nicolae Nobilescu (autorul, printre altele, al adaptărilor în BD a Cărţii lui Apolodor de Gellu Naum)
Se ia în serios: 95%

Dana, Strică-Tot şi Profesorul sunt în vacanţă la camping când, într-o noapte, sunt treziţi de sunetul unui OZN. Roboţei aparent prietenoşi îi invită să plece cu ei într-o călătorie în cosmos. Ajunşi pe Staţia Cosmică H, Marele Şef, un individ verde, cu nas coroiat şi părul roşu, îi anunţă că sunt sclavii lui şi că trebuie să muncească tot timpul, fără odihnă, fără vacanţă şi fără discuţii, pentru a-i construi o armată de roboţi cu care să cucerească lumea. După o încercare nereuşită de evadare, trimit în spaţiu o rachetă care duce mesajul lor de SOS – Salvaţi copiii! – lui SuperBoy. Supereroul le vine imediat în ajutor, îl bate pe Marele Şef, îi eliberează pe copii şi apoi se îndepărtează în zbor, amintindu-le că trebuie să lupte pentru respectarea drepturilor copiilor din Convenţia ONU.

Bravman

Apariţie: Un fanzin de bandă desenată al Cenaclului Brain din Braşov, circa 1996
Scenariu şi desene: Ioan Neagu
Se ia în serios: 99%

Într-un timp neprecizat, jandarmii evacuează gara din Braşov pentru că au găsit o ladă suspectă într-un vagon de marfă. Nu au timp să facă cercetări, pentru că un bărbat musculos, cu ochelari de soare şi simbolul BV desenat pe piept, ţâşneşte din vagon, propulsat de motoare aparent ascunse în nişte apărătoare de antebraţe. „Acesta este eroul nostru, zburând deasupra bulevardului Victoriei”, scrie autorul. „Forţele lui supranaturale vor restabili o nouă ordine în oraş.”

Duşmanii lui Bravman – securişti, nazişti sau altceva – îl urmăresc apoi cu un elicopter şi ajung să arunce în aer releul de pe Tâmpa, un general trimite în acţiune un fel de ninja, urmează împuşcături, lupte corp la corp, o domniţă la ananghie, o Dacie zburătoare, o ambuscadă la Sala Sporturilor şi un scurt masacru de pe clădirea Modarom. La final, după ce ordinea e restabilită, Bravman repară antena de pe Tâmpa.

SuperIonescu

Apariţie: Quadrat, revistă de BD pentru adulţi, apărută în două numere, 1996
Scenariu: Sorin Tudor
Desene: Florin Bostan
Culoare: Radu Popovici (SuperIonescu este „prima B.D. românească integral colorată pe calculator”)
Se ia în serios: 28%

Duşmanul răului şi ocrotitorul inocenţilor, SuperIonescu lucrează cot la cot cu poliţia română în anul 2096, când omenirea a colonizat deja cu succes toată galaxia. Supereroul cu păr verde, bărbie disproporţionată şi o alură de Kirk Douglas în tinereţe îşi pune puterile (isteţimea, capacitatea de a zbura, de a mânui arme şi de a bea bere) în slujba binelui colectiv.

Împreună cu partenerul său, Robocap (un robot pe care specialiştii români l-au lăsat fără corp din lipsă de fonduri), SuperIonescu recuperează banii pentru salariile angajaţilor poliţiei din mâinile Cameleonului, un criminal care s-a transformat într-o blondă cu rochie mini, roşie, şi salvează planeta lovită de un val de căldură, de atacul unei escadrile de navete extraterestre de bere, care se îndreptau spre Bucureşti.

SuperCostel

Apariţie: Săptămânalul Monitorul de Duminică, între 1998 şi 2000; albumele SuperCostel (2008) şi SuperCostel şi Confreria Pisicilor Negre (2010)
Scenariu şi desene: Jup (Lucian Amarii)
Se ia în serios: 7%

Un cetăţean obişnuit, cu o slujbă nedefinită (trage mâţa de coadă într-o instituţie de stat ori într-o multinaţională), cu o figură ştearsă şi care nu excelează prin nimic.” Aşa îl descrie Jup pe Costel, eroul pe care-l desenează din 1997 prin periodice din Iaşi. Costel „nu are foarte mulţi prieteni, dar s-a procopsit, de-a lungul timpului, cu mai multe pisici”, pe care „nici nu le venerează, dar nici nu le lasă flămânde”. Într-un episod din august 1999, el este muşcat de motanul său Serioja, care-l prinde că trişează la poker, şi începe să capete puteri pisiceşti, devenind Omul Motan: „poate dormi 18 ore pe zi, fără a obosi deloc, are o poftă de mâncare de nestăvilit în cele 6 ore rămase din zi, o minte ascuţită şi un soi de şiretenie pusă în exclusivitate în slujba vânării oricărui animal de talie mai mică decât el”. Nu se teme de mare lucru, dar kryptonita lui e calendarul, care-l paralizează de-a binelea. (O altă armă împotriva lui SuperCostel, a cărei eficacitate n-a fost încă demonstrată, sunt motoceii legaţi de prichiciul humuit al unei sobe.)

Deşi câteodată dă dovadă de capacităţi fizice neobişnuite (face salturi), de cele mai multe ori SuperCostel e la fel de şters ca şi Costel, şi „nici nu salvează lumea prea des”. Costumul său de supererou – urechi de carton lipite peste bască, mănuşi de sudură cu gheare, simbolul omului motan imprimat pe maieu şi o pereche de chiloţi roşii traşi peste pantaloni – nu-l face nici mai suplu şi nici mai arătos. E un „superantierou”, spune Jup, pentru că supereroul clasic este continuu obsedat de salvarea planetei, în vreme ce SuperCostel preferă să doarmă pe bibliotecă, să se urce prin copaci sau să joace poker cu motanii lui.

În primul album, publicat de Jup în 1998, SuperCostel salvează totuşi blocul de un şobolan beţiv, care dădea chefuri la subsol, iar în al doilea pleacă pe urmele unei organizaţii mâţonice secrete, pe care o bănuieşte a fi fundamentalist islamică, şi îşi propune să o salveze pe doamna Crudella de la atacul pisicilor negre.

De atunci, SuperCostel n-a mai făcut nimic notabil, nimic pentru care obştea „să se simtă obligată să-l slăvească în balade, ori să-i facă statuie”. Dar banda desenată românească, crede Jup, are nevoie de personaje autohtone, credibile şi bine conturate. Iar Costel, cu identitatea sa secretă de SuperCostel, e unul dintre ele.

Bademan

Apariţie: Comic stripuri săptămânale în Kamikaze, din octombrie 2010
Desene: Filip Ilie
Scenariu: Andrei Manţog
Se ia în serios: 14%

Bademan e un supererou ţăran, născut, ca tot românul, poet. Cu nasul veşnic roşu, o căciulă de lână pe cap, o blană de oaie pe umeri şi un chimir tricolor peste cămaşă, el vorbeşte în versuri de muzică populară şi lăutărească şi îşi propune să rezolve problemele românilor. Inventat de redactorul şef de la Kamikaze, Marius Borţea, în octombrie 2010, şi preluat apoi de Andrei Manţog, supereroul desenat de Filip Ilie nu ştie să zboare, nu devine invizibil şi nici nu e înzestrat, de cele mai multe ori, cu cine ştie ce forţă fizică. „Nici măcar nu este foarte inteligent”, remarcă Manţog. Superputerea lui „este decenţa”: Aşa cum Popeye mănâncă spanac ca să capete forţă, iar Asterix bea poţiune magică şi devine invincibil, calităţile lui Bademan sunt sporite de ţuică. „Ţuica îl ajută pe Bademan aşa cum ne ajută pe toţi: îl face să fie dezinhibat şi mai curajos”, spune scenaristul. „Consumat cu măsură de către oameni bine intenţionaţi, alcoolul lucrează, iată, la binele omenirii.”

Bademan contribuie, într-adevăr, la binele semenilor săi şi încearcă să le rezolve, cum poate, problemele, de la încălzirea globală (a cărei sursă o detectează a fi grătarele românilor) şi un asteroid care se apropie ameninţător de Pământ, la supravieţuirea urşilor Panda şi ejacularea precoce. Soluţiile lui sunt originale – autobuze decapotabile împotriva mirosului de transpiraţie, doctorul Ciomu pentru stoparea exploziei demografice, un aspirator pentru capturarea lui Bin Laden (care foloseşte un covor zburător). Uneori face apel şi la alţi supereroi, cum e Ion Iliescu (în absența lui Bruce Willis, care a ieşit la pensie, el îi convinge pe mineri să foreze un asteroid care ne ameninţă planeta).

Atâta timp cât vor exista nesimţire, nedreptăţi şi abuzuri de orice fel, Bademan nu va ieşi la pensie, crede Manţog. Desenatorul nu e de aceeaşi părere: „Mi-e teamă că în curând va rămâne fără probleme de rezolvat şi România va fi o ţară fără probleme, ceea ce va fi în sine o problemă. Să-l văd atunci.”

Ți se pare important ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.


Acest articol apare și în:

DoR #7.2

Putere
Iarnă, 2011

Cumpără revista

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *