Zece întrebări despre Banca de Semințe

Ce este o bancă de semințe, cine sunt oamenii care lucrează acolo și de ce sunt atât de importante semințele încât să aibă nevoie de o bancă a lor?

1. Ce este Banca de Semințe de la Suceava? 

O clădire verde cu două etaje, Banca de Semințe din Suceava e la cinci minute de Spitalul Județean de Urgență din oraș și lângă Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă. Aici sunt depozitate, în condiții de siguranță, varietăți de semințe din toată țara, ca în cazuri de urgență să poată fi reintroduse în cultură agricolă, sau pentru că altfel ar dispărea. Banca este, practic, un depozit care adună materialul genetic necesar pentru orice tip de cultură agricolă.  (Numele complet al instituției este Banca de Resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea”, semințele fiind doar un tip de resursă genetică vegetală.)

Singurele zgomote care ajung la Bancă sunt croncănitul ciorilor și sirenele de ambulanță.

2. Cazuri de urgență? Cum funcționează Banca asta mai precis?

Banca de Resurse Genetice este o instituție publică, aflată în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” și are rol strategic. Adică colecția de bază a băncii este o garanție că în cazul unei calamități naturale, a unui război sau a unei boli, România nu ar rămâne fără hrană. 

Cercetătorii de aici se ocupă și cu regenerarea, multiplicarea și studierea unor varietăți locale de plante cu caracter unic. Multiplicarea și regenerarea înseamnă că probele ajunse la Suceava trebuie înmulțite de cercetători. Semințele sunt plantate în câmpul experimental de lângă Bancă și devin plante care apoi fac fructe pline de semințe noi, care vor fi la rândul lor păstrate în Bancă. Procesul îndeplinește două funcții: prima de a crește rezerva Băncii, a doua de a se asigura că semințele sunt: vii, adică o dată plantate dau rod și se adaptează la mediu. Banca mai are și un ierbar, care ocupă o cameră întreagă. Fiecare sertar adăpostește o foaie A3 cu o plantă presată. În total sunt 1.350 de foi pe care găsești de la flori de măceș, Rosa Canina cu petale mari și roz la crinul colorat Lilum martogon

Câmpul experimental de lângă Bancă.
Familia de plante Rosaceae curpinde specii ca trandafirul, măceșul, dar și căpșunele.

3. Cine sunt oamenii care lucrează la Bancă?

La Banca lucrează 19 persoane. Zece dintre ei sunt cercetători, iar restul personal administrativ și auxiliar. De la înființare, Banca a avut doi directori: Mihai Cristea, fondatorul, și Silvia Străjeru, care este și în prezent la conducerea instituției. 

Silvia Străjeru, 63 de ani, este directoarea Băncii și spune că toată viața i-au plăcut insectele. „Fluturii sunt minuați, dar sunt efemeri. Semințele sunt ceva mai longevive.” 
Dana Constantinovici, 67 de ani, răspunde de laboratorul de culturi in vitro și pe lângă biologie este pasionată de fotografie.
Diana Batîr Rusu, 41 de ani, răspunde de colecția de plante medicinale și a fost în peste 40 de expediții de colectare.
Danela Murariu, 58 de ani, este secretar ștințiific și totodată cea mai veche angajată din Bancă.
Una din datoriile angajaților este să pregătescă noi probe pentru colecția activă a Băncii.

4. De unde a apărut Banca?

Multe țări din lume au Bănci de Semințe, mai ales unde tradiția agricolă e puternică, ca în România. La noi existența ei se leagă de Mihai Cristea. Pasiunea lui Cristea pentru agricultură a pornit de la tatăl său, învățător în satul Cucorăni, județul Botoșani și agricultor amator. Cristea a crescut urmărindu-și tatăl plantând porumb, citind cărți de specialitate și făcând lecții cu țăranii din sat. S-a hotărât să-i calce pe urme și a urmat Facultatea de Agricultură din Iași. 

Încă din anii ’80 Cristea își sfătuia angajații să învețe engleză și să fie atenți la ce fac băncile din afară.
Cristea a făcut expediții de colectare în anii ’60, când deja soiurile locale de porumb începeau să dispară.

În anul 1957 a fost numit director al Stațiunii Experimentale Agricole Suceava și în 1985, după mai multe vizite de studiu în străinătate, a început să militeze pentru o bancă de resurse genetice la Suceava. „Agricultura românească evoluează într-un ritm rapid,” spune Cristea. 

Odată hotărât să deschidă Banca, Cristea a trebuit să supravegheze șantierul, să-și convingă colegii de necesitatea unui astfel de spațiu și să liniștească temerile Partidului (în jurul Băncii s-a născut o legendă conform căreia, auzind de planul pentru Bancă, un oficial, posibil Elena Ceaușescu, ar fi întrebat cât costă o genă dacă are nevoie de o bancă specială).

Cartofi crescuți in vitro. În condiții controlate, plantele pot rezistă până la trei ani în borcănașe, după care sunt plantate în câmpul experimental.

Banca a funcționat din 1987 ca laborator specializat, în cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava și din 1990 ca instituție independentă. Începând din 2018, banca poartă numele fondatorului. Cristea are acum 90 de ani, locuiește în satul natal, continuă să scrie articole științifice și îl bucură progresul Băncii. 

5. Sunt genele și semințele așa speciale că au nevoie de o bancă? 

Istoria semințelor din România nu e cu mult diferită de istoria semințelor în Europa. Până la Revoluția Industrială, agricultura se făcea după metode antice. Țăranii luau în fiecare toamnă sămânța și o uscau în pod, urmând să o planteze anul următor. Oamenii făceau schimburi la târguri și în piețe, dar nu exista, de exemplu, o anumită specie de porumb preferată de toți. Condițiile climatice diferite au dus la apariția numeroaselor varietăți locale, adaptate la condițiile de sol specifice unui zone. Adevărata schimbare s-a produs în anii ’50-’60 odată cu Revoluția Verde, un set de inițiative menite să crească producția agricolă mondială, în speranța că asta ar rezolva problema foametei o dată pentru totdeauna. Pentru agricultura propusă de Revoluția Verde era nevoie de un nou tip de sămânță standardizată, care să asigure o producție constantă. 

Din 2009 doritorii pot să se adreseze Băncii de la Suceava pentru a primi varietăți tradiționale de semințe.

Semințele tradiționale țărănești reușeau să hrănească o familie, dar nu un județ și, treptat, varietățile locale au început să fie înlocuite cu semințe mai performante. Companii private specializate au intrat pe piață cu semințe standardizate, protejate de drepturi de autor, ce nu pot fi înmulțite de fermieri, ci trebuie cumpărate sezon de sezon. Pentru protejarea celor tradiționale au început să apară băncile.

6. Cum ajung semințele la Bancă?

În principiu pe trei căi: alte instituții, expediții de colectare și oameni care trimit semințe direct la Bancă. Banca poate să ceară anumite soiuri de la alte Bănci, sau instituții de cercetare. Uneori primesc donații. Institutul de Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea a donat 180 de probe din colecția sa de semințe, printre care și câteva probe de corn drăcesc, o plantă medicinală. (Probele de la Fundulea au statut confidențial, adică nu pot fi distribuite unor terți decât cu acordul Institutului.)

„Mi-a duc aminte o doamnă, avea vreo 78 de ani, care mai cultiva cânepă. M-a impresionat încăpățânarea ei să cultive și să păstreze, să lase generațiilor viitoare ceva din pasiunea ei.” Batîr Rusu, responsabilă pe departamentul de colectare.

La Suceava semințele ajung și prin poștă. Mulți pasionați de agricultură sau horticultură trimit diverse soiuri. O tânără mamă care luase câteva soiuri tradiționale de roșii de la Bancă a trimis semințe de bame, o legumă cu păstăi verzi folosită în bucătăria africană.

Mai există expedițiile de colectare. Pe scurt ele se desfășoară așa: cercetătorii se deplasează în diferite localității unde bat la poarta sătenilor care încă mai păstrează varietăți tradiționale. Apoi îi roagă pe oameni să le dea și lor câteva boabe. Cercetătorii s-au obișnuit cu bătrânii care păstrează semințele cum au fost învățați de mici, dar spun că în ultimii ani parcă e mai greu. Oamenii nu mai sunt atât de deschiși ca înainte și nu mai au încredere în străini. 

“Eu sunt foarte mulțumită că am avut șansa să ajung să lucrez într-un loc unde te simți util societății. Este un lucru foarte mare să simți acest lucru.” Străjeru, directoare

Cercetători  trebuie să completeze datele de pașaport, informații colectate o dată cu semințele. Toate acestea sunt norma internațională stabilită de ECPGR (European Cooperative Programme for Plant Genetic Resources), un program european care se ocupă de conservarea resurselor genetice vegetale. Sunt descriptori standardizați precum denumirea științifică a plantei, origine, tipul de sol în care se plantează. În timp, datele de pașaport au ajuns să conțină și o serie de informații sociologice și economice care la prima vedere nu au prea multă legătură cu semințele. Starea socială a agricultorului, diviziunea muncii în gospodărie, venitul, nivelul de instruire, câți membri are familia, dacă în zonă există proverbe despre respectiva sămânță, rețete culinare care să aibă la bază plantele, toate sunt lucruri la care biologii au învățat să fie atenți. Această modalitate exhaustivă de a face colectare a făcut Banca de la Suceava model de bună practică la nivel european.

În expediții, cercetătorii consultă consilierii și agenții agricoli din primări.
Probele sunt înregistrate în caiete speciale, dar și într-o bază de date digitală.

7. Și de ce se țin semințele în seifuri?

Banca de gene are două tipuri de colecții: una activă și una de bază. Dacă semințele din colecția activă ar trebui să fie viabile 20-30 de ani, cele din colecția de bază ar trebui să poată fi sădite și după 100 de ani. 

Mai multe exemplare de păuiș roșu, o specie de iarbă, au încolțit în mediul controlat din laborator.

Colecția activă este ținută în patru camere, fiecare având aproximativ 24 de metri pătrați și o temperatură constantă de 4 grade Celsius. Din camerele acestea sunt luate semințele pentru programul de distribuție și sunt verificate la fiecare cinci ani. E vorba de semințe de in, porumb, grâu, roșii, castraveți sau conopidă, fiecare în borcane cu etichetă și un loc special pe raft. În total, 17.800 de probe compun colecția activă, doar în cazul porumbului existând peste 6.700 de probe, dintre care 4.700 populații locale vechi. 

În colecția activă se găsesc 380 de specii de plante.
Înainte să ajungă în oricare din cele două colecții, semințele sunt uscate.

În seifuri este ținută colecția de bază, adică cele mai importante semințe din țară. Când deschizi ușa unui seif, de la temperatura de minus 20 de grade ies aburi. Ca și în colecția activă, aici se găsește tot porumb, grâu, in, chiar și câteva soiuri de roșii – un total de peste 5.000 de probe. Diferența e că plantele de aici sunt cele care au șansa cea mai mare de adaptabilitate și rezistență. Până acum cercetătorii nu au apelat niciodată la rezerva de bază. 

În colecția de bază se găsesc 81 de specii de plante.
Semințele din seifuri au o umiditate de până la 6%.

8. Pot primi și eu semințe de la Bancă?

Da, gratuit prin programul de distribuție de semințe. Procesul este simplu: de două ori pe an, poți să accesezi site-ul Bănci de gene, să consulți lista de plante disponibile și să completezi un acord de transfer al Materialului Genetic prin care te angajezi, printre altele, să nu vinzi mai departe semințele primite. Câteva semințe (de obicei 25) dintr-un soi sunt puse în pliculețe transparente și trimise apoi prin poștă. (Roșiile sunt cele mai căutate, apoi ardeii și gogoșarii.) „Trebuie să închidem cercul, colectăm, studiem, punem în colecții și utilizăm. Dacă nu utilizăm munca noastră e ca un muzeu”, spune directoarea Străjeru. Cei care apelează la program sunt cel mai adesea fermieri amatori, care plantează semințele pentru consumul propriu. Unii trimit înapoi semințe Băncii, dar nu există nicio obligație. 

Cei care comandă sămânță mai mare, cum e cea de fasole, primesc 15 boabe.

9. Mai există și alte Bănci de Gene în lume?

Poate cea mai cunoscută Bancă este Svalbard, seiful din Norvegia aflat la aproximativ 1.300 de kilometri de Polul Nord unde sunt adăpostite peste un milion de mostre de semințe. Deschis în 2008, este considerat cel mai sigur loc de depozitare a semințelor și acolo ajung varietăți de plante de la Bănci din întreaga lume (Banca de la Suceava va trimite și ea mai multe varietăți de plante, printre care și porumb).

Seiful Svalbard se deschide de două ori pe an. Semințele din Suceava sunt deja ambalate și pregătite pentru călătoria în Norvegia.

Directoarea Băncii de la Suceava reprezintă România în consiliul director al Programului European de Resurse Genetice Vegetale, unde sunt reunite mai multe Bănci de Resurse Genetice și personalități în domeniu. În țară, Banca de la Suceava e responsabilă de implementarea Tratatului Internațional de Resurse Genetice Vegetale (care stipulează importanța conservării resurselor genetice) și, la fel ca celelalte bănci din lume, trimite rapoarte către FAO ( Organizația pentru Alimente și Agricultură a Națiunilor Unite).

10. Mai spune-mi o dată, de ce e importantă Banca?

Poate că acum Banca nu pare din calea afară de importantă. Un război nuclear care să ne distrugă toate culturile pare greu de imaginat și până la urmă cine are nevoie de mii de tipuri de porumb a căror diferențe nu pot fi observate decât la microscop. Dar lucrurile arată altfel când te gândești că politicile agrare implică o multitudine de factori incontrolabili și pot da greș (în anii ’20, în SUA, un plan agrar a transformat sute de hectare de pășune în teren agricol, iar zece ani mai târziu pământul nu a mai dat rod și zona a devenit un deșert) sau că boli necunoscute pot distruge întregi culturi (Marea Foamete din Irlanda, în care au murit peste 750.000 de oameni, s-a întâmplat după ce cartoful a fost lovit de o boală). Dacă exemplele ți se par prea îndepărtate gândește-te că ultima mare foamete din România s-a încheiat în 1947. „De la sămânța aceasta pleacă totul, inclusiv animalele se hrănesc cu plante.” spune Străjeru. „Aici e hrana noastră, și nu doar a noastră, ci mai ales a celor care vin după noi”.


Un proiect editorial despre transformarea satului românesc.


Un comentariu la „Zece întrebări despre Banca de Semințe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *