Tî(â)rgu(-)Mureș

„Târgu Mureș, cu î din i și fără diactitice.” 

Așa mi-a dictat adresa de mail o funcționară locală, pe care am sunat-o să o întreb cum scrie primăria numele orașului și de ce. „Da, deci tirgumures”, am verificat. „Eeexact”, a răspuns, subliniind cu râsul ei absurdul discuției.

În săptămâna pe care am petrecut-o la Târgu Mureș, am văzut scris numele orașului în multe feluri diferite: cu â sau î, cu cratimă sau fără, cu diacritice sau fără, cu primul element prescurtat sau transformat cu totul în trei majuscule fără personalitate – TGM. Pe site-ul primăriei, numele apărea scris în trei moduri diferite numai pe homepage. Asta ca să nu mai vorbim de denumirile în maghiară sau în germană, prezente și ele cu sau fără accente și liniuțe prin oraș.

Purtătorul de cuvând al Primăriei, Cosmin Blaga, mi-a transmis prin SMS că „Tg Mureș se scrie cu cratima si cu â”, iar secretarul aceleiași instituții spune că se scriu separat „numele proprii geografice sau administrativ-teritoriale cu structura: substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ”. Potrivit Sandei Vițelar, Media and Communications Officer la Consiliul Județean Mureș, instituția utilizează în documentele oficiale denumirea Târgu-Mureș.

Lingviștii spun că, acolo unde din numele localităților au dispărut în timp prepoziții (Târgu de pe Mureș), e indicată folosirea cratimei. Iar o lege intrată în vigoare în decembrie anul trecut hotărăște că pentru unitățile administrativ-teritoriale care conțin în denumirea litera „î”, aceasta se va înlocui cu litera „â”, prin aplicarea regulilor stabilite de Academia Română în 1993 privind revenirea la „â” și „sunt” în grafia limbii române. 

În anexa acestei legi, care conține toate numele de localități din România, reședința de județ a Mureșului apare scrisă Târgu Mureș. Așa am ales și noi să scriem numele orașului în materialele documentate aici.

Dincolo de lege și lingvistică, am vrut să vedem cum scriu localnicii numele orașului și i-am rugat să-l ortografieze pentru noi. Iată rezultatul.