12 fotografi și un an fără certitudini

O călătorie retrospectivă care ne apropie de lumile fotografilor și de ce am trăit împreună în 12 luni de pandemie.

Plănuiam ca 2020 să fie anul meu. Eram pe cai mari, cu vânt din spate și pornit să tai de pe lista cu restanțe tot ce mi-am propus în ultimul deceniu. Ca om născut de Crăciun, al 33-lea an se simte final. Nu plănuiam să mă duc nicăieri, dar fatalistul din mine știe că nu ți-e dat să alegi. De ce nu ăsta? De ce nu acum? „Doar să-mi fac ordine”, mi-am repetat dintotdeauna.

Apoi am primit ce mi-am dorit, cu vârf și-ndesat. Timp cât nu-i puteam duce presiunea acumulată în spate. Sau în tâmple, coaste, brațe, pulpe, anxietate. Am stat ferecat mai bine de două luni fizice cumulate. Nu joburi, nu ieșit în oraș, nu proiecte, nu viitor, nu certitudini, nu ordine. Și am făcut ce poate face un nihilist cu nevoie de control: m-am adaptat din mers.

Cititul mi-a plimbat iar mintea când corpul n-avea de ales, gătitul mi-a dat încredere. Am pozat la microscop ce-aveam la-ndemână-n casă, am vânat buruieni reziliente afară, ca să le-ntreb ele cum se descurcă în ciuda sorții betonate.

2020 o să rămână anul ăla în care ne-am uitat atent în oglindă. Anul în care speram să ne apropiem, dar nu ne puteam atinge. În care casa a fost cămin, dar și birou, restaurant, grădină, cinema. În care ne-am lăsat limitați de corp sau i-am depășit așteptările. În care granițele au fost închise, dar am răscolit pădurile din interior. Ne place să credem că avem mulți ani rămași și enunțăm certitudini despre Univers ca să-ntărim convingerea asta. Apoi vine un an simetric. Răstălmăcește. Trece. Ce faci cu ce rămâne din tine?

Cu gândurile astea am selectat câte două imagini de la 12 fotografi români, ca să tragem împreună cu ochiul la ce-au primit și cum au trăit ei acest an fără ordine și certitudini.


Diana Maria

Diana Maria are 42 de ani și face fotografie de aproape 14 ani, de când a descoperit cât de divers îi dezvăluie lumea aparatul foto. Familia, cele trei pisici și serviciul au ținut-o ocupată în ultimul an, așa că n-a avut timp să se plictisească sau să cadă prea mult pe gânduri. A ieșit mai rar și a fotografiat tot timpul cu telefonul mobil, iar copilul și pisicile au fost personajele principale.

O găsești pe Instagram la @zerozerofive.

Iulie 2020. Pentru un copil mic cum e Andrei, carantina și distanțarea socială au fost o încântare, pentru că au însemnat mult timp petrecut doar cu noi. Am transformat casa într-un tărâm al jocului.
Octombrie 2020. Tom Tailor e un motan pe care l-am crescut de când avea trei zile, un cadou al anului pandemic. E nedezlipit de Andrei.

Mihai Rotaru

Mihai Rotaru e arhitect și artist fotograf care documentează în special mediul construit și locuitorii săi. 2020 a fost plin de incertitudini și instabilitate profesională și financiară, iar 2021 pare să continue în aceeași notă. Se consideră norocos că a fost sănătos, alături de persoanele cele mai apropiate.

Este @mhrotaru pe Instagram.

Cele două fotografii completează suișurile și coborâșurile anului trecut: de la speranța primului weekend de după lockdown, când părea că pandemia a luat sfârșit…
…până la peisaje care cândva erau pline de oameni, iar acum zac dezolante, abandonate în spatele panglicilor de interdicție.

I.in.my.eye

I.in.my.eye sunt un cuplu din București (I. – 30 ani, D. – 38 ani). 2020 i-a scos complet din flow-ul obișnuit: au lucrat amândoi de acasă din martie, au petrecut mii de ore consecutive în același spațiu și au pornit contul comun de Instagram ca o exprimare a iubirii, libertății și a frumuseții pe care au reușit să o descopere împreună.

Vara asta am început să pornim cu mașina la drum fără un plan amănunțit. Aici ne-am oprit aproape de Valea Doftanei, lângă un apus care a fost pentru amândoi cel mai frumos pe care-l văzuserăm vreodată.
Pe lângă zecile de zile în natură au fost sutele de stat acasă, cu un call înainte de somn și următorul dimineața. Grădina de ghivece a fost bucata noastră de viață, micro-planeta de care încercăm să avem grijă.

Raluca Caragea

Raluca Caragea e psiholog, fotograf amator și digital project manager în devenire. Colaborează cu edituri pentru coperți de carte, a expus și va expune din nou anul acesta în Germania. Se inspiră din natură, mituri, muzică și vise. 2020 a apropiat-o mai mult de ea și de natură, făcând-o și mai atentă la cele mai mici detalii.

Este @raluca.caragea pe Instagram.

Save Your Self vorbește despre putere și sprijin, despre natură și om sau despre cum ne-am putea salva unii pe ceilalți.
Thalassa a apărut din nevoia de aer, spațiu și nelimitat – un oarecare infinit.

Ciprian Hord

Ciprian Hord e fotograf documentarist și psiholog clinician la Spitalul de Psihiatrie Căpâlnaș, județul Arad. În satul în care locuiește, Săvârșin, efectele pandemiei au fost mai potolite și oamenii și-au văzut de-ale lor aproape ca înainte. Spitalul, însă, a trebuit să schimbe regimul deschis, iar pacienților le-a fost mai greu: n-au mai ieșit în sat, la cumpărături, iar înăuntru nu s-au mai ținut concerte, seri de dans și proiecții de film.

Găsești mai multe fotografii pe Instagram la @ciprian.hord.

Săvârșin, aprilie 2020. Caprele și oile sătenilor trec pe sub un corcoduș înflorit, în drumul spre terenul de fotbal, unde pasc nestingherite, deoarece anul acesta nu s-au mai organizat meciuri.
Lupești, mai 2020. Tanti Gheorghina traversează cimitirul satului ca să ajungă la mica sa grădină de pe deal, unde a plantat cartofi, fasole, dovleci și ceva ceapă.

Raluca Mărgescu

Raluca Mărgescu e pasionată de fotografie de la 13 ani, când a primit un aparat foto de la părinți și visa că va străbate lumea cu el. A studiat la Facultatea de Arte din Timișoara și a urmat un masterat la UNARTE București, iar astăzi face fotografie de modă și vrea să-și urmeze visul din copilărie. Ultimul an a fost dificil, dar a venit cu multe învățături.

Raluca este @ruuca pe Instagram.

A Cry for Help but Also a Promise. 2020 a declanșat stări neexplorate până acum, iar pe mine autoportretul mă ajută să revizitez sentimente. Cum ar fi dacă am avea un album cu trăiri care să ne ajute să ne regăsim la nevoie?
Hope. Oricât de clișeic ar suna, norii întotdeauna mi-au redat speranța. Cerul este printre puținele lucruri care își păstrează liniaritatea, deci doar uitându-mă la el simt că trăim în normalitate.

Adrian Scutariu

Adrian Scutariu a trecut de la fotoreportaj la portret, fotografie de eveniment și corporate, iar în timpul liber documentează ce observă pe străzi. Lockdownul l-a prins singur într-un apartament din centrul Bucureștiului. După multe săptămâni de privit în gol la peretele alb din dormitor, s-a motivat să facă ce știe mai bine și să surprindă în fotografie ce se întâmpla în jur.

Este @adrianscutariu pe Instagram.

4 ianuarie 2021. Două cupluri se țin în brațe pe stradă, în zona Piața Unirii din București.
4 august 2020. Două fetițe se plimbă printr-un parc de distracții închis, pe plaja Eforie Nord.

Vio Dan

Vio Dan e fotografă pasionată de arhitectură și de urban. Găsește ordine și liniște în cadrele simetrice, cu linii drepte și detalii în lumina potrivită. 2020 a făcut-o mai spontană, mai independentă, dar și mai atașată de cei apropiați. A trecut la work from home chiar înainte de pandemie și a fost anul în care a stat cel mai mult la mare și în care a ieșit din București la orice ocazie.

Este @viodan pe Instagram.

Teatrul de vară din Costinești, proiectat ca un spațiu deschis, care însă în 2020 a rămas închis. În lipsa oamenilor, pare că natura își recâștigă terenul.
Un bloc din cartierul Militari, spațiu închis care ne-a ținut „captivi” în 2020. Mesh-ul roșu mi se pare o metaforă bună pentru senzația apăsătoare și îngrădirea cu care a venit anul ăsta.

Ileana Sebe

Ileana Sebe experimentează vizual pentru a-și explica gândurile și emoțiile, ca proces de autocunoaștere și mod terapeutic de a face față vieții. Pentru un echilibru al romantismului uneori naiv, are un job de management în comunicare. Într-o perioadă ca anul trecut, cu super-sensibilitate, frici și proiecții îngrijorătoare, îndreptarea atenției spre corp a ajutat-o să oprească scenariile înfricoșătoare și să trăiască în moment.

O găsești la @ileana.sebe pe Instagram.

Atenția la corp și lăsarea imaginilor să se dezvolte s-a simțit ca o eliberare. Corpul a preluat controlul și mintea n-a mai avut putere să ruleze gânduri.
Am simțit o contopire cu realitatea prezentă și m-am conectat la natura înconjurătoare, într-o stare fluidă. Exercițiul acesta a creat albumul Flora Erotica, din care fac parte și aceste două imagini.

Mircea Struțeanu

Mircea Struțeanu e alpinist (instructor de escaladă), fotograf și făuritor de lămpi. În prezent pregătește o a patra ocupație și al doilea album foto, Nimeni acasă. În ultimul an a stat mult timp singur, dar „am cunoscut și oameni noi”, spune el. „Am văzut că pe Vârful Cocora vântul bate cel mai mult dinspre nord-est. Știu și o poiană unde e adăpost.” Simte că a crescut chiar dacă a durut, ca o măsea de minte: n-o vezi pentru că nu străpunge încă gingia, dar ai o senzație nasoală pe care nu știi de unde s-o apuci.

Mircea este @struteanu pe Instagram.

În poza cu pădurea e liniște. Simt apa cum vine de sus. Se așază peste părul meu ridicat de pe brațe. Cred că sunt în pădurea mea preferată. Toate sunt pădurile mele preferate.
În poza cu fata e tot liniște. Simt apa cum vine de jos. Se așază peste pielea mea arsă de soare. Cred că visez. Mi-e sete și sunt amețit. E cald.

Alex Văidean

Alex Văidean fotografiază în special evenimente, iar în 2020 a vrut să facă și altceva. A pornit cu un autoportret pe zi timp de o lună și a continuat fotografiind alte femei. Îi place să expună corpuri în lumini, iar anul pandemiei, deși a început cu neclaritate, i-a dat libertatea creativă după care tânjea.

E @alex.vaidean pe Instagram.

Hang me out to dry. Autoportret creat când încă mă apăsa anul pandemiei, cu toată nesiguranța lui.
A new hope. Întotdeauna o rază de speranță nutrește în noi. Chiar și pe vremuri grele, în cele din urmă binele învinge.

Anca Dușe

Anca Dușe face fotografie după ce a profesat peste 12 ani în turism. Anul trecut i-a oferit timpul de care avea nevoie când părăsea confortul muncii în companie pentru proiecte personale. A început să creeze „lumi în miniatură” din dorința de a documenta felul în care pandemia i‐a micșorat universul.

E pe Instagram la @anca_duse.

Ascunsă într-o sticlă. Prima mea miniatură. Tocmai se declarase starea de urgență și eram asaltați de previziuni sumbre. Am căutat să pun o barieră impenetrabilă între ele și mine.
Evadare exotică. Începutul de an mă prindea de regulă departe de casă, explorând locuri noi. Am vrut să evoc sentimentul de libertate printr-o compoziție plină de viață.