Identitate
Recunoscători: O conversație între Marius și Rareș Mariș
Marius Mariș are 25 de ani și este director de creație și managing partner al agenției KOMITI. Face fotografii din adolescență și, mai nou, regizează videoclipurile fratelui lui. Rareș Mariș (rareș) are 22 de ani și e printre cei mai fresh artiști pop ai momentului. (Sigur ai auzit Nașpa.) În noiembrie au călătorit împreună în Tokyo pentru clipul cu același nume (unde au făcut și fotografia). Câteva zile mai târziu, s-au revăzut la Brașov pentru o conversație despre școală, familie, creativitate, munca cu fratele tău și fericire.
În ritmul meu
Un diagnostic necunoscut și rețete de pastile de la neuropsihiatri m-au făcut „un copil special" care trebuia protejat. Mi-a luat 28 de ani să accept că sunt bine.
Vreau să mă las ghidată de ce nu înțeleg
Femeile pe care le-am citit anii ăștia și adevărurile care există, dar care nu sunt verificabile.
„Am ajuns să urăsc să aud că sunt o femeie puternică”
De când a venit în România din Odesa, Mariia se întreabă ce înseamnă o viață normală pentru ea și fiicele ei.
Toate trec: O conversație între Ada Galeș și Alexandra Badea
Ada Galeș este actriță. Alexandra Badea este dramaturgă și regizoare. În 2022 au lucrat împreună la spectacolul Exil, care se joacă la Teatrul Național din București. În noiembrie s-au revăzut la Paris, unde le-am rugat să poarte o conversație despre mituri fondatoare, libertate și cum putem vedea și vindeca traume.
Cine sunt dacă nu-mi dă nimeni inimioare?
Am căutat pe internet admirația pe care n-am primit-o în realitate. Uite cum am eșuat, dar și ce mi-a ieșit.
Pledoaria lui Patrick Brăila continuă
Patrick Brăila, un activist trans de 37 de ani, despre lupta pentru vizibilitate, costurile reprezentării, căutarea libertății și împăcarea cu sine.
De la croitoreasă la porcăreasă și de la badantă la funcționar public
Mărturiile Mariei Toma ilustrează cât de dificilă și de complexă e astăzi viața unei femei de la țară în România.
Maghiarului îi place să caute adevărul
Un scriitor și traducător român de origine maghiară retrăiește anii petrecuți între hungarofilie și hungaropatie și găsește un fel propriu de a-și manifesta curajul.
A fi în lume, așa cum este ea
Trăim parcă într-o criză continuă. Doar dacă ne uităm la pandemie, la războiul de la graniță și la perpetua amenințare a schimbărilor climatice, devine tentant să ne gândim la cum am putea evada. Însă doar găsind moduri de a trăi în lume așa cum e putem s-o și îmbunătățim. Așa că am întrebat opt artiști, activiști, antreprenori, sociologi, jurnaliști cum rămân prezenți și cum își definesc misiunile personale.
Editorial DoR #48: Orbecăind spre bine
Superputerea noastră e că putem trăi cu aproape orice ni se întâmplă, dar facem asta trăind centrați pe sine. Cum putem găsi speranță în prezență și atenție la lume?
Bogdan-Alexandru Stănescu: „Un scriitor nu poate face altceva decât să scrie”
Scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu, despre frică, despre îmbătrânire și despre dragostea de fiu și dragostea de tată.
Două activiste rome povestesc ce le motivează să continue lupta
Loredana Mihaly și Nicoleta Bițu, despre importanța educației, cum trăiești decenii întregi cu discriminare și cum găsești energie să continui.
Connect-R: „În momentul ăla a fost o descătușare și am fost asumat sută la sută – sunt ț*gan”
Ștefan Mihalache (Connect-R) despre cum a copilărit, cum a ajuns să facă muzică, ce înseamnă pentru el apartenența la etnia romă, și ce învață de la fiica lui, Maya.
Nu ne-am potrivit
Cum ne schimbăm când moare o relație și ce creștem în noi din durere.
Obiceiul pământului: Cercetători, activiști și artiști romi care caută istoria și vindecarea
Romii au fost ținuți în sclavie de domnitori, biserică și boieri timp de 500 de ani. Cercetătorii, activiștii și artiștii romi cu care am vorbit în ultimul an despre moștenirea acestei traume generaționale spun că orice vindecare necesită recunoaștere, scuze și măsuri reparatorii. În fotografiile care urmează o să-i cunoști pe unii dintre ei și o să afli gândurile lor despre un viitor pe care să-l trăim mai bine, împreună.
Editorial DoR #47: O luptă pentru cine am putea fi
Suntem mai însingurați ca acum 20-30 de ani. Dar putem ieși din această încremenire cu încrederea că oamenii din jur sunt mai deschiși la colaborare decât credem.
Drumul vindecării înseamnă acceptare
Uitasem că, în țară, odată ce sunt identificat ca ț*gan, eu devin... doar un ț*gan, indiferent de tot ce am construit în aproape 20 de ani de carieră.